Două poezii

Fotografie: Caspar David Friedrich, Moonrise at the Sea

Prima poezie este din Charles baudelaire, care cu colecția sa de poezii „Les Fleurs du Mal„din anii 1857 până în 1868 se numără ca un important pionier al modernității literare în Europa. Colecția include 150 de poezii în șase categorii și îmi place în special Spleen (LXXX), în principal pentru că melancolia pe care literaturii îi place să o numească melancolie se poate așeza foarte ușor peste orice și pe toată lumea în zilele noastre.

Splină

Quand the ciel bas et loud pèse comme un couvercle
Sur l'esprit missed en proie aux longs ennuis,
Et que de l'horizon embrassant tout le cercle
II nous vers un jour noir plus triste que les nuits;
Când pământul se schimbă într-o atmosferă umedă,
Où l'Espérance, comme une chauve-souris,
S'en va battant les murs de son aile timid
Et se cognant la tête à des plafonds pourris;
Quand la pluie étalant ses trenuri imense
D'une vaste prison imite les barreaux,
Et qu'un people muet d'infâmes araignées
Vientre ses filets au fond de nos cerveaux,
Des cloches tout à coup sauten avec furie
Et lance vers le ciel un affreux hurlement,
Ainsi que des esprits errants et sans patrie
Qui se mettent à geindre opiniâtrement.
– Et de longs corbillards, sans tambours ni musique,
Defilent lentement dans mon âme; l'Espoir,
Vaincu, pleure, et l'Angoisse atroce, despotique,
Sur mon crâne inclinat plante son drapeau noir.

Charles Baudelaire, Les Fleurs du Mal

O altă poezie care surprinde bine starea de spirit a situației noastre actuale este de Paul Marie Verlaine și face parte din colecția sa de poezie „Poèmes saturniens” din 1866, care cuprinde un total de 37 de poezii în cinci categorii.

Ceea ce urmează în 1944 a căpătat o semnificație deosebită pentru Rezistență.

Chanson d'automne

Suspinele lungi
a viorii
     De l'automne
mi-a rănit inima
D'une langueur
     Monotonă.

Toate sufocante
Et bleme, quand
     soare la ora,
Amintesc
Des zile anciens
     Et je pleure;

Et je m'en vais
În vântul rău
     Qui m'emporte
Deca, dela
Pareil a la
     Frunza moarta.

Paul-Marie Verlaine, Poèmes saturniens (1866)

Dacă și vouă vă plac aceste două poezii, atunci vă pot recomanda cu căldură colecțiile de poezie ale ambilor poeți.

Aproape am făcut-o Stephane Mallarmé uitate, întâlnirile numite „Mardis” etc Paul Valéry și Rainer Maria Rilke puternic influențat și mi-am amintit bine prin poezia următoare.

Tristețe de vreme

Le soleil, sur le sable, ô lutteuse endormie,
En l'or de tes cheveux chauffe un bain langoureux
Et, consumer l'encens sur ta joue ennemie,
Mêle are plăcerea de a bea.

De ce blanc flamboiement l'immuable accalmie
T'a fait dire, attristée, ô mes baisers peureux
”Nous ne serons jamais une seule momie
Sous l'antique desert et les palmiers heureux!”

Mais la chevelure este une riviere tiède,
Où noyer sans frissons l'âme qui nous obsède
Et trouver ce néant que tu ne connais pas.

Je goûterai le fard pleuré par tes paupières,
Pour voir s'il sait donner au coeur que tu frappas
L'insensibilité de l'azur et des pierres.

Stephane Mallarmé