vorbă de vânt

Fotografie post: fată | © Khusen Rustamov pe Pixabay 

Astăzi poate fi o poezie ceva mai scurtă care mi-a atras atenția foarte devreme. Nici astăzi nu și-a pierdut actualitatea, poate este și mai actuală ca niciodată. În orice caz, vânturile locale care se mărturisesc sunt probabil să fie acum minoritare.

Christian Morgensterns Umorul și jocurile de cuvinte domină cea mai mare parte a operei sale, deși el însuși și-ar fi dorit să vadă poeziile sale mai „serioase” luate mai în serios. Dar chiar și simțul său profund al umorului este mult mai serios decât ar crede majoritatea oamenilor.

De aceea se poate întâmpla să nu ți se mai pară atât de amuzant de îndată ce te-ai mai ocupat puțin de textul respectiv. Poezia care urmează este un bun exemplu în acest sens.

vorbă de vânt

„Nu ai văzut niciodată lumea?
Hammerfest – Viena – Atena?”

„Nu, cunosc doar această vale
Sunt doar un vânt local -
cunoști sala de dans a lui Kuntzen?

„Nu, copile.
La revedere! Trebuie sa plec!
Köln – Paris – Lisabona.”

Christian Morgenstern

este mai cunoscut Christian Morgenstern pentru cântecele sale de spânzurătoare, care probabil sunt scrise alături de opera lui Wilhelm Busch aparțin celui mai amuzant lucru pe care îl puteți găsi până acum în limba germană, dar și aici este important să citiți totul de mai multe ori.

Personal, tind să-mi placă mai mult poeziile lui mai „serioase”; un exemplu este următorul.

Cele două paralele

Au fost două paralele
la infinit,
două suflete drepte
și dintr-o casă solidă.

Nu au vrut să se taie
către mormântul ei binecuvântat:
Aceia erau ei doi
mândrie secretă și personal.

Dar când avea zece ani lumină
a mers alături,
acolo se află cuplul singuratic
nu mai pământesc de simţit.

Erau încă paralele?
Tu nu ai stiut asta...
curgeau doar ca două suflete
împreună prin lumina eternă.

Lumina veșnică a pătruns în ei,
apoi au devenit una în el;
eternitatea a înghițit-o
decât ca doi serafimi.

Christian Morgenstern

Morgenstern a fost inspirat să scrie această poezie, îndrăznesc să spun, de o poezie Conrad Ferdinand Meyers.

Două pânze

Două pânze fulgerând
Golful albastru profund!
Două pânze umflate
La o evadare linistita!

Ca unul în vânt
arcuri și mișcări,
Va fi și sentimentul
Celălalt entuziasmat.

Dorințe să grăbească unul
celălalt merge repede
cere să se odihnească,
Tovarășul lui se odihnește și el.

Conrad Ferdinand Meyer

Cu cine merge acum mai departe Christian Morgenstern ar dori să se ocupe de, găsește părți din moșia lui în Arhiva literaturii germane din Marbach, la mai puțin de 45 de minute de Heilbronn.