Fotografie post: cordon de poliție | © Pixabay
Uneori ar fi mult mai ușor dacă unii nu ar pune totul și toată lumea pe cântarul de aur imediat și poate chiar să ia un exemplu dintr-un dialect sau altul. „Teckel de iarbă” sau mai rău este un compliment în unele locuri, iar în unele subculturi este chiar mândru să fie un negru sau un kanake.
Și chiar și cu cuvintele tradiționale, care cel mai probabil în viitorul apropiat - cu sărăcirea din ce în ce mai rapidă a limbajului și a cuvintelor - nimeni nu va mai folosi și nici nu va mai cunoaște pe nimeni, nu ar trebui să cerceteze imediat parchetul atunci când sunt folosite; De exemplu, cu cuvinte precum Mohrenkopf, Neger — care, de altfel, înseamnă doar negru (latină: nigro, nigrans) — sau chiar „Judenfürzle” din Franconia de Vest — care, apropo, în tinerețea mea era încă termenul pentru artificii mici care au fost la mare căutare — nu ar trebui să vă uitați doar la ce oră și contextul provin, ci și să acordați o atenție deosebită la ceea ce dorește de fapt vorbitorul să spună.
Mai ales că astăzi trăim într-o diversitate culturală și lingvistică ca niciodată. Și chiar și între oameni din aceeași cultură și aceeași limbă maternă, întotdeauna se pune problema ce gândește, înseamnă și spune de fapt vorbitorul, iar ascultătorul apoi aude acest mesaj și în cele din urmă crede că îl înțelege.
În plus, trăim din ce în ce mai mult într-o perioadă în care toată lumea crede că înseamnă ceea ce gândește celălalt înainte de a fi spus ceva și, uneori, își asumă deja lucruri care nu rezistă unei examinări mai atente. Acest șovinism din ce în ce mai popular al limbajului și gândirii, care este întărit de propriile eufemisme, genderism și newspeak, conduce societatea noastră din ce în ce mai adânc într-un vârtej totalitar, la fel ca ea. George Orwell prevăzuse deja în 1949.
Limba este în continuă evoluție și acest lucru este posibil doar prin comunicarea dintre oameni. Prin urmare, ar trebui să se evite încercarea de a influența această dezvoltare cu propria ideologie lingvistică sau cu ajutorul unei poliții și justiției lingvistice.
Dacă vrei cu adevărat să ai un impact asupra limbii, este scriind cărți pe care oamenilor le place să le citească sau vorbind într-un mod care îi atrage pe ascultători.
Plutoanele de execuție morale au înrăutățit lumea doar până acum, așa că ar fi mai bine să ne ferim și să ne relaxăm data viitoare când credem că un concetățean nu este lingvistic. Nu trebuie să o ascultăm și nici să luăm în serios.
Și dacă te simți jignit, poți oricând să acționezi în justiție.
„Vorbirea poate fi ieftină, foarte ieftină. Poate fi și costisitor. "Vorbeste!" spunem „De ce ți-e frică să vorbești?” spunem În dictaturi, poate fi foarte, foarte greu să vorbești. Mulți oameni au fost închiși sau mai rău pentru că au vorbit. Dar chiar și în societățile democratice, vorbirea poate fi grea. Poate fi greu nu numai în politică, ci și în licee, familii și biserici, comunități profesionale și alte arene.”
Jay Nordlinger, Unii vorbesc despre vorbire (4. septembrie 2018)
