Fotografie principală: colaj de Lothar Birkner
Articolul a apărut și pe propriul său weblog.
În afară de neutru, limba germană are două genuri (masculin și feminin). Studiile de gen presupun că există aproximativ 60, în plus trebuie să se facă distincția între gen (identitate de gen și roluri de gen) și sex (sex biologic). Lumea s-a complicat. Totul părea clar înainte. Când tatăl meu a scris scrisori Camerei Meșteșugurilor la sfârșitul anilor XNUMX, a spus că salutul „Stimați domni” este suficient. la fel de Elizabeth Schwarzhaupt a devenit ministru federal în noiembrie 1961, unii au avut o problemă cu salutul. „Frau Minister” sau „Frau Ministerin” sau cum ar trebui să se adreseze doamnei acum? Am împlinit șaizeci de ani și nu putem decât să zâmbim despre așa ceva. Dar problemele în relația dintre limbă și gen au devenit mult mai diverse.
Cum rezolvăm diversele probleme lingvistice rezultate? Vă sugerez: Cu calm și seninătate în cunoașterea faptului că limbajul este ceva viu. Prin urmare, dezvoltarea lor nu poate și nu trebuie să fie forțată artificial din motive ideologice – sau orice alte motive. În primul rând, ne încurcăm limbajul și, în al doilea rând, evoluțiile forțate artificial nu sunt oricum acceptate de o mare majoritate și ajung la nimic. Cu asta, nu neg în niciun caz o interdependență între limbaj și conștiință și, cu siguranță, nu faptul că odată cu schimbarea conștiinței, limba noastră se va schimba și ea. În ceea ce privește limbajul modelat de gândirea patriarhală, acest lucru s-a întâmplat deja într-o anumită măsură. Diversitatea și toleranța sunt lucruri foarte bune, dar nu promovăm aceste valori cu directive lingvistice emise de o elită intelectuală îngustă.
Voi încerca să clarific ce vreau să spun cu câteva exemple. În orice caz, cred că are sens când limba noastră exprimă faptul că există două sexe biologice. Putem de ex. De exemplu, spuneți „profesorii de la această școală”. Contraargumentul că încă unul sau două cuvinte ar prelungi textul în mod inutil este necinstit și fals. Dar dacă vrei să exprimi existența a două genuri cu Gen* (profesori) sau Gen_ în loc de încă unul sau două cuvinte, pot spune sincer că întregul meu sentiment pentru limbă îi rezistă. Chiar și când citesc „Zeiței să fie mulțumită”, nu mă pot obișnui cu această formulare. În cazul unui scriitor american, însă, am găsit odată ceea ce eu cred a fi o excelentă piatră de poticnire lingvistică care pune la îndoială imaginea noastră patriarhală a lui Dumnezeu. El scrie „Doamne” și apoi continuă „ea”.
Cred că poziționările verbale, cum ar fi a spune „oameni cu uter”, sunt greșite. Oamenii care sunt menționați sunt cu mult mai mult de 99% femei. Bărbații trans care au pântec sunt într-o minoritate neglijabilă, cel puțin din punct de vedere lingvistic. Negăm cu adevărat acestei minorități respectul nostru dacă evităm astfel de construcții de limbaj artificiale? Cred că există suficiente alte modalități de a arăta că respingi discriminarea minorităților sexuale. Nu există cifre sigure despre câte persoane din Germania pot fi atribuite termenului generic „transgender”. Estimările variază între 0,3% și 0,6% din populație. Ele trebuie să fie protejate împotriva discriminării și nu trebuie niciodată folosite cu termeni derogatori sau înjurături.
În concluzie, aș dori să spun că opiniile exprimate aici sunt părerile mele personale. Desigur, se pot avea păreri diferite. Dar ar trebui să avem discuții despre asta cu respect. Din păcate, am descoperit că oamenii care altfel se mândresc cu liberalitatea și toleranța lor lucrează adesea cu inexorabilitate și insinuări ideologice. Acest lucru otrăvește atmosfera și doar dăunează. Deci respectați prietenii!
