Fotografie post: rolă de hârtie igienică | © Pixabay
Că într-o zi voi scrie un articol despre hârtie igienică nici măcar nu mi-a trecut prin cap în cele mai nebunești vise ale mele. Dar din moment ce locuiesc într-un cartier în care hârtia igienică nu este disponibilă de zile întregi și am și o digestie complet normală, încep să am gândurile mele.
Încă cred în binele oamenilor și chiar mai mult într-o economie de piață funcțională, așa că până acum m-am abținut să încep producția propriei mele hârtie igienică.
Dar este uimitor ce se întâmplă când situația normală de viață a oamenilor se schimbă puțin. Acest lucru este confirmat mai ales de cei care au susținut de mult timp că societatea noastră este complet suprasaturată și a căzut deja foarte departe.
Iar pentru cei care pur și simplu nu vor să creadă că există mereu un număr mare de „nemernici” printre noi, își încearcă norocul în psihanaliză pentru a găsi motive mai plauzibile pentru tezaurizarea hârtiei igienice. Dar chiar și aceștia ajung foarte repede la „faza anală” și apoi le place să vorbească, științific, despre personaje anale.
Nu vreau să merg din nou atât de departe și, după o scurtă trecere în revistă a tezei mele sunând în alte orașe, am ajuns la concluzia că este doar o chestiune de inteligență.
Cu cât sunt mai proști – calitativ și cantitativ – oamenii din cartierul tău, cu atât mai puțină hârtie igienică vei găsi pe rafturile supermarketurilor și farmaciilor.
De aceea, vechiul proverb german „Dumber than the police allow” trebuie să se citească acum după cum urmează: „Dumber than Aldi and Lidl can delivery paper toilet”.
„Pe măsură ce conștiința sa [umană] s-a lărgit și s-a diferențiat, tot așa natura sa morală a rămas în urmă. Aceasta este marea problemă care ne confruntăm astăzi. Doar rațiunea nu este suficientă.”
Carl Jung, Sinele nedescoperit (2006 [1958]: 98)
