Fotografie: Consiliul Europei | © Leonid Andronov, Shutterstock
În special în actuala campanie electorală pentru următorul Bundestag, toate partidele serioase își recită angajamentele față de Uniunea Europeană ca pe o mantră. Candidații anunță la unison că viitorul Germaniei se află în UE.
După 70 de ani buni, s-ar putea întreba ce au făcut de fapt aceste partide pentru o Europă comună. În afară de o simplă declarație din buze, în realitate trebuie să mărturisești lipsa de solidaritate a Germaniei cu celelalte state membre și cu restul lumii. Nu mai este nevoie să vorbim despre închideri de frontiere complet inutile și ineficiente și despre alte acțiuni și agende naționale care încalcă legislația UE. Este adevărat și pentru Germania, și poate chiar mai mult decât pentru alte țări, că UE este doar un vehicul pentru a-și menține propria suveranitate națională și, dacă este posibil, pentru a putea extrage avantaje dintr-o piață comună.
Cu posibila excepție a Luxemburgului, trebuie să certificăm că toate celelalte „națiuni” fie resping valorile europene din toată inima și din cea mai profundă convingere, fie, din cauza propriei istorii, doar ipocritează aceste valori - noi germanii sunt încă o dată alături de acesta din urmă Campion Mondial și sunt foarte mândru de asta!
Chiar și instituțiile UE văd Uniunea Europeană doar ca pe un tigru de hârtie și încearcă - destul de uman și destul de înțeles - să-și păstreze propriile locuri de muncă cât mai mult timp posibil. Un exemplu este Parlamentul European, care poate fi descris din ce în ce mai mult ca o adunare de claqueuri care înglobează toate deciziile Consiliului European într-o formă destul de democratică.
Toți protagoniștii UE sunt de acord că statele naționale respective sunt supremația și că reuniunile Consiliului European sunt Reichstag-ul Europei noastre comune; cu asta certifică doar că ei înșiși sunt încă ferm ancorați în secolul al XX-lea și, dacă este deloc, capabili de o singură mișcare, și anume înapoi la buna veche perioadă Biedermeier.
După 70 de ani buni, trebuie să confirmăm Europei că Europa nu este nici o comunitate de valori, nici o comunitate de legi, că noi europenii continuăm să ne vedem ferm ancorați în statele naționale - chiar dacă unele dintre acestea nici măcar nu mai servesc de râs, cel mult pentru operetele europene (de exemplu, summiturile UE) sunt bune și există doar pentru că sunt târâte de celelalte state membre din motive care nu mai sunt de înțeles după toate aceste decenii.
Cu toate acestea, lumea din afara Europei a continuat să se întoarcă. China, SUA și India încearcă în prezent să reorganizeze lumea politică și să o facă potrivită pentru viitor. Alte țări din afara Europei încearcă totul să nu rămână în urmă.
Între timp, noi, în Europa, suntem preocupați de sensibilitățile regilor operetei, de ex. B. din Budapesta sau Bruxelles, și discutați lucruri care ar merita cu siguranță discutate într-o lume ideală, în situația mondială actuală, de ex. B. cu probleme precum schimbările climatice, pandemiile, lipsa resurselor, poluarea mediului, migrația, îmbătrânirea populației, declinul democrațiilor și declinul valorilor, dar sunt cel mult de urgență secundară.
Răspunsuri europene la provocările lumii noastre, cum ar fi a Conferință despre viitorul Europei sau bârfele pentru sănătatea globală nu sunt foarte eficiente și arată că Europa se învârte încet, dar sigur în jurul ei și se transformă într-o problemă pentru noi toți - nu doar pentru noi europenii.
Ceea ce avem nevoie urgentă este o strategie europeană comună din partea acelor țări care văd viitorul Europei într-un stat federal și sunt dispuse să operaționalizeze această strategie cât mai repede posibil.
Cooperarea economică ar putea fi oferită restului Europei, precum și restului lumii și ar putea fi încheiată o cooperare mai profundă și mai fundamentală cu alte țări democratice.
Joe Biden, ea însăși împovărat de propriile provocări interne, a recunoscut acest lucru și a încercat să facă politica durabilă (mondială) acceptabilă pentru europeni și ia invitat să-și asume responsabilitatea pentru lume împreună cu SUA.
Până acum, singura reacție a fost aceea că Europa examinează dacă este posibil să se sustragă în continuare responsabilitatea, acum împreună cu Federația Rusă.
Atâta timp cât cei responsabili din Europa trăiesc și acționează conform motto-ului „Après nous le déluge” și, ca idee pentru Europa, în cel mai bun caz, se leagă de visele eșuate ale unei mari puteri de la Napoleon la Hitler, UE va nu mai au un viitor, ci mai degrabă, la fel ca înainte Imperiul Roman sacru, încet, dar sigur se dizolvă în favoare.
„Politica internațională nu este niciodată despre democrație sau drepturile omului. Este vorba despre interesele statelor. Amintește-ți că indiferent de ce ți se spune la cursul de istorie.”
Egon Bahr, Ziarul Rhein-Neckar (4.12.2013)
