Postare fotografie: exemplu imagine | © Pixabay
Un efect secundar al atacului rusesc asupra întregii Ucraine și amenințarea acută în continuare de ex. B. Republica Moldova de către Federația Rusă este că departamentele de furtuna ale partidelor vest-germane din spectrul mai de stânga sunt din ce în ce mai preocupate de negarea democrației Statelor Unite ale Americii.
Faptul este că fără folosirea curajoasă a Joe Biden, care a mobilizat toate forțele și mijloacele SUA pentru a salva încă o dată europenii liberi, ar fi trebuit să facem deja concesii foarte mari Federației Ruse și măcar să sacrificăm și statele baltice; dar UE ar fi fost probabil convertită într-o anexă post-socialistă a Federației Ruse.
Există multe semne ale acestui lucru, de ex. B. are pe sine Marine Le Pen mai ales în campania electorală de astăzi, cooperarea sporită cu Vladimir Putin și a cerut o plecare din Statele Unite. Gerhard Schröder și Victor Orbán au fost de multă vreme admiratori înfocați ai acestui dictator și chiar și reprezentanții oficiali ai SPD nu fac decât să se lase puțin pentru a nu-și etala deschis relațiile, altfel bune, cu dictatura rusă.
Și chiar și în partidele mai burgheze există mulți „înțelegători ai lui Putin”, ceea ce în ultimii ani a însemnat că a existat o înțelegere între partide a tuturor agresiunii ruse cu numeroasele ei crime. S-ar putea argumenta bine intenționat că așteptarea de a obține petrol și gaze ieftine din Rusia a limitat sever nu numai înțelegerea cu privire la drepturile omului, ci și pe cea a democrației.
Dar dacă îți vinzi stocurile pentru gaz și petrol, nu ar trebui să fii surprins dacă te trezești într-o zi într-o dictatură.
Dar să revenim la acuzațiile care sunt acum din ce în ce mai ridicate împotriva SUA: „De când cel mai târziu Donald Trump este absolut clar că SUA nu mai este o democrație.” Cu toții am putut să asistăm la modul în care acest președinte a fost destituit după patru ani.
Acest lucru nu contează, însă, din moment ce oamenilor le place acum să vorbească despre binecunoscutul gerrymandering din SUA și despre faptul că SUA încearcă să țină alegătorii nedoriți departe de urne. Ambele argumente de omucidere în ochii stângii vest-germane că SUA nu mai sunt o democrație. Ce încearcă aceste doamne și domnii să obțină cu asta chiar acum?
Încercăm să ne facem să credem că Putin se află într-o cruciadă pentru a scăpa Europa de antidemocrații americani?
Dar indiferent de asta, da, SUA au probleme cu înțelegerea democrației de către unii dintre concetățenii săi!
Dar este mult mai bine pentru noi? A arăta cu degetul către alți oameni nu este doar o modalitate de a-ți suprima propriile probleme?
Și aici, circumscripțiile sunt în continuă reorganizare și încă îmi amintesc foarte bine cum, după o astfel de reorganizare, SPD și-a avut șansa și s-a celebrat pentru această muncă obositoare de reorganizare a circumscripției. Care este diferența de „gerrymandering”? S-ar putea privi din acest punct de vedere aceste schimbări de circumscripție în țara noastră.
Și recent legea electorală a fost schimbată în Baden-Württemberg, iar inițiatorii nu au ezitat să explice că au vrut să contracareze faptul că alegătorii au votat altfel decât și-ar dori partidele și, prin urmare, a trebuit ajustat prin această reformă.
Mai rău, la alegerile recente de la Heilbronn, mai puțin de 31 la sută dintre alegătorii eligibili, inclusiv secțiuni întregi ale societății, și-au votat.
Și dacă observați și cum aceste grupuri de alegători sunt excluse în mod deliberat de partide, atunci probabil că suntem puțin mai departe decât SUA. Această excludere există, altfel membrii activi de partid ai acestor grupuri nu s-ar descrie ca „turc de cotă” sau „turc alibi” al partidului lor.
Un alt semn al propriului nostru deficit democratic este că de foarte multă vreme cetăţenii au cerut în mod repetat „mai multă democraţie”, „mai multă participare cetăţenească”, „mai multă transparenţă” sau chiar „mai multă democraţie directă”.
De aceea îi sfătuiesc pe acești troli de partid, mai ales în situația actuală, să nu arate cu degetul către alții, ci să lucreze în propriul lor partid pentru a se asigura că democrația se îmbunătățește din nou - atâta timp cât mai avem o șansă.
Marine Le Pen ne-am putea asigura deja în această seară că în curând nu vom mai avea ocazia să facem acest lucru. Și dacă nu va reuși, vor mai fi și alți politicieni aici în Europa și, de asemenea, în Germania, care nu vor întârzia mult să ceară noii guvernatori de Vladimir Putin să devină.
„Tensiunea anti-intelectualismului a fost un fir constant care și-a șerpuit drumul prin viața noastră politică și culturală, alimentată de ideea falsă că democrația înseamnă că „ignoranța mea este la fel de bună ca și cunoștințele tale”.
Issac Asimov, Un cult al ignoranței, Newsweek (21 ianuarie 1980)
