om cu butoaie | © Pixabay
Cuprins
Apropo
Pericolul pentru democrațiile noastre europene nu a fost la fel de mare din 1948 precum este astăzi! Acum trebuie să fim deosebit de atenți să nu o facem în mod obișnuit și moale în secret Ursula von der Leyen profitați de ocazie și nu doar suspendați mecanismul statului de drept, ci și îngropați toate sancțiunile care au fost deja decise împotriva guvernelor antidemocratice din UE.
Și mai rău, având în vedere războiul din Ucraina, UE continuă chiar să finanțeze extinderea statelor membre est-europene ale UE în democrații fără cusur!
Îndrăznesc deja să spun că în aproximativ cinci ani politicienii noștri vor fi complet surprinși de modul în care cel puțin Polonia și Ungaria ar putea deveni doar dictaturi.
sindromul Schroeder
Cauzele acestei boli, care apare în special în parlamentele germane, nu sunt încă pe deplin cunoscute. Experții tind în prezent să facă această boală, care este absolut mortală pentru alți oameni, dacă fie acceptați plăți de corupție și alte avantaje de ani de zile, fie dacă porți în tine defectul genetic al totalitarismului.
În orice caz, niciunul dintre partidele noastre, chiar și cele cu adevărat democratice, nu a fost ferit până acum de sindromul Schröder.
În stadiile incipiente ale acestei boli, pacienții afectați tind să arunce cu pietre și cocktailuri Molotov în polițiști și să taie furtunurile de frână sau să slăbească piulițele roților de pe mașinile soldaților.
profitor de război
Este adevărat că nu se pot face încă declarații sigure despre mersul războiului, dar profitatorii de război obișnuiți au fost deja identificați. Deci este destul de probabil ca Ucraina să nu mai existe în curând, dar nenumărate organizații de ajutor să fi fost reabilitate de-a lungul deceniilor. Aceasta este una dintre părțile cu adevărat îngrozitoare ale războiului, pe care am putut să o experimentez pentru prima dată în timpul conflictului bosniac și care mi-a lăsat până în ziua de astăzi cu serioase leziuni psihice.
De aceea, nu pot decât să recomand oricui dorește să ajute să fie foarte atent la cine donează sau îi predă bunuri de ajutor. Recomand cu tărie să contactați mai întâi autoritățile oficiale ucrainene, iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci să contactați organizațiile de ajutor, care au de fapt foarte, foarte mulți angajați ucraineni.
Din păcate, același lucru este valabil și pentru livrările de arme. Doar acele arme ajung cu adevărat la trupele de luptă care le sunt predate personal. Dacă treci prin „intermediari” vei găsi în curând multe dintre aceste arme în toate colțurile lumii. Sau și mai rău, ei adună praf în subsolurile funcționarilor ocupați pentru că trupele de luptă nu au reușit să completeze corect formularul necesar.
addenda
Citește-o în New York Times. Jurnaliştii de acolo – probabil cu experienţa corespunzătoare – se gândesc şi ei cui să doneze. Ei recomandă patru organizații de ajutor, dar și cu următoarea notă generală:
„Mulți dintre experții cu care am vorbit pentru acest articol ne-au împărtășit același sfat: dacă decideți să donați, specificați că cadoul dvs. merge spre conflictul din Ucraina. În caz contrar, banii tăi pot ajunge să plătească cheltuielile generale de funcționare ale unei organizații de caritate.”
New York Times, Cum să ajuți Ucraina (02.03.2022)
ziua de naștere a zilei
Jean Harlow
Mulțumesc Walther pentru gândurile tale. În acest „punct de cotitură” trebuie de fapt să regândim complet Europa!
Ceea ce scrii acolo este extrem de amar, dar pare de înțeles dacă ai experimentat totul direct. Așa că am făcut o donație greșită destul de generoasă către ZDF – Ajutor de Urgență. Dar ce vrei sa faci? Uneori cred că aproape că nu mai sunt soluții bune. Te întorci mental înainte și înapoi. Poate că așa trebuie să fie cu Europa în acest moment, o rețea de perspectivă, ca să spunem așa. Și apoi membrii UE de Vest ar trebui să își unească forțele pentru o cooperare mai strânsă, într-un tip de confederație mai strâns și mai obligatoriu, pentru care apoi folosesc și părți substanțiale din celălalt buget al lor UE. Și dacă acest lucru este posibil doar prin carnetul de contracte, atunci aceasta este aceeași încălcare a contractului pe care o fac și unele dintre țările din Est. Atunci trebuie să accepți asta și să ajungi la obiect. Această confederație ar trebui apoi să fie deschisă altor țări care doresc, la un moment dat, și criteriile noi formulate, mai obligatorii. Acest lucru trebuie să vină din partea populației, nu doar din cauza amenințării sancțiunilor intra-europene, în sensul unui proces politic care a fost formulat și în reprezentare stabilă ca un fel de sistem de operare al statului, și asta în mod fiabil. Poate că va exista o Europă viitoare și una care este deja concretă și obligatorie. Cu stima, Walther